Filarmonica „Moldova” din Iaşi a ajuns aproape o ruină. Orchestra nu mai poate ţine concerte în cele două săli de spectacole, întrucât există pericol de prăbuşire, dar face repetiţii în continuare acolo. Deşi clădirea ţine de trei instituţii, între care CJ, nu s-au găsit fonduri pentru consolidare. Filarmonica de stat „Moldova” din Iaşi, aflată în centrul istoric al oraşului, pe strada Cuza Vodă, şi-a început activitatea în 1948, în clădiri revendicate între timp de Episcopia Romano-Catolică, şi este formată din trei imobile.
Primul dintre acestea, Casa Balş, ridicat în anul 1815, a fost renovat în 2010, iar acolo funcţionează acum Rectoratul şi birourile administrative ale Universităţii de Arte „George Enescu”.
Cea de-a doua clădire a Filarmonicii a fost construită în anul 1900 şi este o ruină. În acest imobil se află sălile de spectacol, care sunt închise publicului, din cauza riscului de prăbuşire a clădirii, însă aici au loc în continuare repetiţii ale orchestrei Filarmonicii.
Tot în anul 1900 a fost construit şi cel de-al treilea corp al Filarmonicii „Moldova”, care este renovat doar pe jumătate şi dat în folosinţă în toamna anului trecut, în timp ce cealaltă jumătate a clădirii este, la rândul ei, în pericol de a se dărâma. În jumătatea renovată, în afară de unele spaţii deţinute de Universitatea de Arte şi de Filarmonică, îşi desfăşoară activitatea elevi de la Liceul „Octav Băncilă”. Cele mai mari probleme sunt la clădirea care găzduieşte cele două săli de spectacole. După stagiunea de toamna trecută, orchestra Filarmonicii „Moldova” nu a mai putut susţine concerte acolo, iar de atunci se mută ori la Teatrul „Luceafărul”, ori la Liceul de Arte „Octav Băncilă”, ori în sala Caudella din clădirea învecinată – Casa Balş.
Instrumentiştii continuă însă să îşi facă repetiţiile în această clădire, în lipsa altor spaţii.
În săli sunt bârne de susţinere care sprijină tavanul, în dreptul intrării principale, pentru a nu cădea bucăţi de tencuială. Majoritatea pereţilor sunt găuriţi, fie din cauza prospecţiunilor realizate pentru a se testa structura de rezistenţă a clădirii, fie din cauza desprinderii porţiunilor de tencuială. Crăpăturile vin direct din fundaţie şi se ramifică pe mulţi dintre pereţi până în tavan.
Cei care lucrează în clădire au pus „bandaje” pe pereţi, lipind bucăţi de material peste crăpături, care se desprind dacă acestea se măresc.
Ultimele lucrări datează din anii care au urmat cutremurului din 1977. Au fost martori care au povestit că în 4 martie 1977, în timpul cutremurului, pereţii clădirii s-au despicat, putându-se vedea strada, ca apoi să fie lipiţi înapoi şi în locul lor să rămână doar crăpături care, conform reprezentanţilor Universităţii de Arte, au fost doar acoperite, fără a fi consolidată clădirea. Pentru a reduce extinderea crăpăturilor din pereţi, conducerea Universităţii de Arte a obţinut derogare de la Primărie pentru a limita viteza de circulaţie a tramvaielor cu până la zece kilometri la oră.
În toamna anului trecut, două comisii de experţi chemate de Universitatea de Arte „George Enescu” şi de Episcopia Romano-Catolică au venit, au făcut săpături până la nivelul fundaţiei şi au descoperit, în unele locuri, doar piatră stivuită lipită cu lut.
„S-a făcut reexpertizarea întregii clădiri, care trebuie realizată o dată la doi ani dacă lucrarea nu este terminată. Se reface expertiza pentru că, între timp, apar modificări de structură care duc la nevoia de a modifica şi soluţiile tehnice. S-au făcut săpături, s-au găsit fundaţii inexistente sau pur şi simplu piatră stivuită. Oricum, am reuşit să închidem sălile de spectacol, cu sprijinul total al Episcopiei, pentru că erau un pericol pentru public în primul rând. Tu, ca instituţie, dacă vrei să te supui unui pericol e treaba ta, dar când e vorba de cei 600 oameni cât încap în sala de spectacol…”, afirmă Dumitru Spătaru, directorul administrativ al Universităţii de Arte „George Enescu”.
Situaţia este şi mai gravă însă la clădirea rămasă nerenovată din cel de-al treilea corp. Privit din curtea interioară, imobilul arată ca o ruină. Primele două niveluri nu au ferestre, nu mai există tencuială pe 80% din suprafaţa exterioară a clădirii, spaţiul nu mai este deloc folosit, iar peste tot se vede cărămida roşie mâncată de timp şi de intemperiile vremii.
Pe hârtie, Filarmonica „Moldova” ar putea avea trei surse de finanţare. Prima ar fi Episcopia Romano-Catolică, care a revendicat imobilul după Revoluţie, întrucât Filarmonica se află, de fapt, în clădirea Catedralei catolice „Notre Dame de Sion”.
În anul 2008, însă, Episcopia a cedat, pentru 31 de ani, dreptul de proprietate asupra clădirii, cu toate cele trei corpuri, către Universitatea de Arte „George Enescu”.
Până acum, Universitatea a reuşit să renoveze, să consolideze şi să modernizeze complet Casa Balş şi jumătate din cel de-al treilea corp al clădirii. Investiţiile au fost realizate cu fonduri de la Ministerul Educaţiei, fonduri care au fost micşorate continuu, începând din 2009, în prezent având 25 la sută din valoarea din 2008, potrivit reprezentanţilor Universităţii.
„Şapte miniştri ai educaţiei au venit pe la noi, nicio instituţie din Iaşi nu a beneficiat de un asemenea aport şi fiecare a zis că dă bani. Deocamdată anul acesta este încă nebulos. Avem promisiuni, doamna rector s-a întâlnit cu Mihnea Costoiu şi există promisiuni că vom putea derula investiţiile. Acum prioritar este tronsonul III A (jumătatea nerenovată a primului corp de clădire -n.r.), care este o ruină şi pentru care vom primi sigur măcar o parte din bani anul acesta. Îl refacem pe acesta pentru că vrem întâi să terminăm cu spaţiile didactice. Însă, dacă vor fi fonduri, s-ar putea începe lucrările în paralel la tronsonul al doilea”, a precizat Dumitru Spătaru.
Totodată, ordonatorul principal de credite pentru Filarmonică este Consiliul Judeţean Iaşi.
Proiectul de consolidare a Filarmonicii s-a născut în 2008, când actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, Cristian Adomniţei, era ministru al Educaţiei. Atunci, Guvernul a aprobat un buget de 17 milioane de lei care urma să fie destinat unei lucrări asumate de Universitatea de Arte, prin Miniterul Educaţiei. Lucrarea trebuia să prevadă consolidarea şi reabilitarea tuturor tronsoanelor clădirii. Însă Guvernul a căzut, fondurile s-au reeşalonat, iar universitatea a primit, până în 2010, aproximativ 7,5 milioane de lei pentru a termina Casa Balş, în care şi-a mutat, în 2011, sediul principal şi Rectoratul.
În afară de finanţarea cu care a terminat, după încă doi ani, jumătate din corpul al treilea al clădirii, Universitatea ar mai avea nevoie de cel puţin 5,5 milioane de euro.
„Noi ne-am zbătut pentru fiecare leuţ. Am găsit înţelegere pentru că am vrut ca să terminăm măcar Casa Balş, care era şi cea mai expusă, întrucât era şi cea mai veche, din 1815. Noi am preluat clădirea asta de la Episcopie, era afectată de cutremure, de umezeală, noi am preluat-o cu obligaţia de a-i face lucrări de finisare, de renovare. Uitaţi-vă la Casa Balş acum. Când am preluat-o de la Episcopie, Sala Caudella era o ruină, planşeul atârna legat de nişte fire, tâmplăria era toată scorojită”, mai spune directorul administrativ al Universităţii de Arte „George Enescu”.
Pentru renovarea celeilalte jumătăţi din cel de-al treilea corp de clădire ar mai fi necesari cel puţin un milion de euro, iar pentru renovarea şi consolidarea celui de-al doilea corp de clădire, cu cele două săli de spectacole – Gavriil Musicescu şi Ion Baciu – ar fi nevoie de la bugetul de stat de aproximativ 4,5 milioane de euro.
„Oricum ne va trebui un nou sediu şi dacă se va renova acesta. Noi unde ne desfăşurăm între timp repetiţiile? Spectacolele le pot ţine oriunde, dar birourile, repetiţiile, unde să le facem? Avem nevoie de un spaţiu care să fie măcar provizoriu, până când se vor termina lucrările de reabilitare”, spune, la rândul său, directorul administrativ al Filarmonicii, Corneliu Şipoteanu.
Directorul Filarmonicii, Bujor Prelipcean, crede, la rândul său, că ar putea fi mai ieftină construcţia unei noi clădiri.
„N-am exclus posibilitatea ca oameni din Iaşi, de la primărie, de la Consiliul Judeţean, de oriunde, să găsească un spaţiu sau să ridice o clădire nou-nouţă, soluţie care ar fi mult mai ieftină decât această reabilitare care se întinde de atâţia ani. Şi după ce vom renova, de unde ştim că vom rămâne aici dacă această clădire nici măcar nu e a noastră? Cine plăteşte chiria?”, se întreabă Bujor Prelipcean.
Ordonatorul principal de credite al Filarmonicii este Consiliul Judeţean Iaşi.
Conducerea acestei instituţii susţine că Filarmonica va deveni cel mai important obiectiv la care lucrările de refacere vor fi duse la bun sfârşit din banii din bugetul local, însă numai după finalizarea lucrărilor la aeroport.
„Intenţia domnului preşedinte al Consiliului Judeţean este de a efectua lucrări de consolidare, de a le continua, dar după finalizarea celor de la aeroport, care sunt programate să fie finalizate în luna decembrie a anului în curs. Avem în vedere investiţia, noi am avut-o în vedere din primul moment, dar este vorba şi de fondurile existente. Totul depinde şi de Consiliul Judeţean, de aprobare a proiectului şi a finanţării”, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX Marius Pârciu, purtător de cuvânt al Consiliului Judeţean Iaşi.
Sursa: Mediafax
