N-a fost uşor să-l găsesc pe Vasile Damian, românul care şi-a riscat viaţa pentru a salva o italiancă, Anna Maria Portarulo, în vârstă de 50 de ani, cu dizabilităţi, românul care a devenit „eroul de la Matera”, românul despre care – se întâmplă destul de rar – a vorbit în termeni elogioşi toată presa italiană.
Oriunde sunam, la principalele instituţii din Matera din regiunea Basilicata pentru a întreba de Vasile Damian, toţi îmi vorbeau numai de bine despre el. Când însă ceream mai multe informaţii, solicitam un număr de telefon sau mă interesam unde locuieşte în prezent, nimeni nu ştia să îmi răspundă. Singurul care m-a ajutat să intru în contact direct cu Vasile Damian a fost preotul Adrian Roman de la parohia „Sfinţii doctori fără de arginţi Chir şi Ioan” din Matera.
„În momentul acela am auzit acea bubuitură puternică şi am ieşit din casa, am văzut tot praful pe scara blocului, praf, miros de gaz puternic. În primul rând am bătut la vecina, pentru că ştiam că este în imposibilitatea de a merge. În momentul acela nu m-am mai gândit la nimic” îşi aminteşte Vasile. Se întâmpla în dimineaţa zilei de 11 ianuarie, între orele 7.30 – 7.40.
„Clădirea era practic prăbuşită. Noi am avut norocul că locuiam pe partea stângă a clădirii şi că doar cei care erau pe partea dreapta au avut mai mult de suferit, de exemplu la vecinii noştri din faţă o parte din apartament s-a prăbuşit”, explică românul.
Soţia lui Vasile şi fiica lor, în vârstă de 13 ani au ieşit singure. „Impactul mai mare a fost atunci când am ajuns afară şi am văzut maşinile sub dărâmături. Impactul de afară a fost mult mai puternic”, recunoaşte românul.
Ministrul Cristian David, scrisoare de mulțumire adresată „eroului din Matera”
În prezent Vasile, care are 33 de ani şi este rezident de 11 ani la Matera, locuieşte împreună cu fiica şi soţia la fratele lui. Deşi li s-a promis că vor fi ajutaţi, nu se ştie când şi cum. Ei şi-au găsit deja o casă în care să locuiască, dar nu au reuşit să se mute încă. S-au grăbit şi pentru faptul că soţia, Ana Maria este însărcinată în luna a cincea şi aşteaptă gemeni.
Pentru apartamentul din clădirea care s-a prăbuşit, apartament în care locuiau de doi ani, românii plăteau o chirie de 375 de euro (cu tot cu întreţinere). „Aşteptam să se nască gemenii şi după aceea să ne mutăm în altă parte”, mărturiseşte bărbatul.
Cei doi soţi sunt originari din Paşcani. Au ajuns la Matera, deoarece acolo au avut „nişte cunoştinţe” şi acolo au găsit de muncă de la început. Nu vor să schimbe oraşul, deoarece se simt foarte bine în acea parte a Italiei.
Am încercat totuşi să aflu dacă i-a fost frică atunci când s-a întors din drum, atunci când nu s-a gândit să se salveze doar pe el şi pe ai lui, ci şi-a amintit şi de vecina lui. „În momentul acela m-am gândit mai mult la persoana aceea decât la soţia şi fiica mea, care erau în spatele meu. M-am gândit mai mult la persoana aceea, deoarece era în imposibilitatea de a ieşi. Nu mă consider un erou, aşa cum mă consideră ei. Eu cred că mi-am făcut doar datoria” spune Vasile.
Totodată bărbatul ţine să precizeze că numai datorită persoanei salvate de el, presa din Italia a vorbit şi despre el. „Drept să vă spun de vorbit au vorbit de mine, deoarece a spus doamna aceea de mine, că am salvat-o. Adevărul este că aici, de când s-a întâmplat, nu m-a sunat niciodata de exemplu primarul să se intereseze de noi, ce facem, unde dormim, dacă avem nevoie de ceva.
Cu toate că am vorbit în fiecare dimineaţă cu el, să îi explic treaba, nu părea prea îngrijorat de noi. Noi acum suntem fără casă. Toate bunurile noastre sunt în acea casă prăbuşită. Însă au pus sechestru pe casă şi nu putem să luăm nimic de acolo, deoarece există riscul să cadă blocul.
Odată nu ne-au sunat să ne întrebe ce facem. I-am spus şi lui. Nu vrem medalii, nu vreau nimic de la ei, dar măcar să se intereseze de noi, să ne întrebe cum stăm. Odată nu ne-au sunat” spune cu tristeţe Vasile Damian.
L-am întrebat pe Vasile ce îi lipseşte de acasă de la Paşcani. „Familia, părinţii, verişorii. Merg acasă atunci când se poate, odată la doi ani. Mergem mai mult pentru fată, pentru că am fata, care are 13 ani, merg pentru ea ca să-şi vadă verişoarele” răspunde Vasile. Un drum îi costă de persoană circa 200 de euro, dus-întors.
Într-un fel, dorul de familie şi de casă, de tradiţii, i-a determinat să se apropie de biserică. „Mergem la biserică. Ne ajută cu mult biserica. Măcar că ne unim acolo unii cu alţii, mai vorbim, iar în plus preotul este o persoană foarte de treabă. Când avem nevoie de ceva e foarte săritor, ne ajută”, spune Vasile, făcând referire la părintele Andrei Roman.
Era inevitabil, în acest context, să nu-l întreb pe român dacă vrea să revină în România. „Dacă se schimbă ceva şi mâine m-aş întoarce, dar acum nu se merită… salariile nu-s atât de mari şi nu poţi trăi. Dacă mâine s-ar mări salariile, dacă ar fi mai decente, m-aş duce acasă, nici nu ne-am mai gândi să stăm pe aici, dar dacă nu se poate… ce putem să facem noi?”, răspunde, destul de descurajat, Vasile Damian.
Şomaj tehnic
În România, bărbatul lucra, ca şi la Matera, tot în costrucţii. Soţia sa, Ana Maria a făcut şcoala de asistente, însă „cum la noi funcţionează regula: ultimul venit, primul plecat… a rămas fără serviciu. Aici lucrează ca vânzătoare într-un magazin”, spune bărbatul. Dar va mai putea lucra doar o singură lună, după care se va opri, pentru a nu avea probleme cu sarcina.
Ceea ce însă presa italiană nu a precizat atunci când au vorbit despre „eroul de la Matera” este faptul că Vasile se află în prezent în ultima lună de şomaj tehnic, ceea ce pentru ei ar putea constitui o problemă, cu atât mai mult cu cât aşteaptă alţi doi copii. Bărbatul însă nu se plânge. Spune că este de patru luni în şomaj, aceasta este ultima, dar este foarte optimist. „Cui îi place să muncească, o să-şi găsească mereu loc de muncă. Nu sunt probleme. Nu ne plângem”, a spus bărbatul, râzând, uşor.
Până acum nu s-a gândit să plece de la Matera, deoarece salariile sunt destul de bune, de 1300 – 1400 de euro pe lună. Se simte bine acolo, deoarece sunt şi mulţi români, tot din Moldova, din Roman, Târgu Neamţ, Paşcani. Însă dacă se întâmplă să i se ofere un loc de muncă mai bun (aviz micilor intreprinzători români din Italia) ar putea schimba reşedinţa.
În prezent Vasile şi Ana Maria îşi doresc doar să reuşească să se mute cât mai repede posibil în casa nouă „şi să o luăm de la capăt, că aşa suntem noi, nu ne dăm înapoi de la nimic”, subliniază românul.
Sursa: Gazeta Romanesca
