Una dintre cele mai bune atlete ale României a trăit la Iaşi clipe de coşmar. O întâlnire cu prietenul ei, Ionuţ Parfene, s-a transformat într-o scenă desprinsă, parcă, din filme. Aceasta a negat că ar fi vrut să se sinucidă şi ne-a povestit în amănunt cum s-au derulat evenimentele. Nu a avut niciun moment intenţia de a se sinucide, ci a doar a scăpat sărind din balcon, după ce a fost sechestrată aproape o oră de prietenul ei.
“Luni seara treabuia să mă întâlnesc cu el (n.r. Ionuţ Parfene). Am ajuns în faţa blocului în care locuieşte dar nu era acasă. Am sunat şi mi-a spus că vine imediat. A venit însoţit de o prietenă comună, Ştefania, şi mi-a zis să mergem sus. Dacă ştiam că mai vin şi alţi prieteni de-ai lui nu mai urcam însă aveam încredere în Ştefania, fiind o prietenă bună. Mi-a luat geanta, telefonul şi cheile de la maşină şi am urcat sus. Noi ne doream să clarificăm relaţia noastră. În două-trei minute, au mai urcat sus alţi prieteni, Andrada şi Daniel. Andrada este o fată cu care i-am prins anul trecut împreună. Nu mi s-a părut normală prezenţa lor şi i-am spus că dacă vrea să clarifice relaţia cu mine să plece ceilalţi. Îmi amintesc că i-am spus că relaţia noastră nu a fost în patru şi nu are sens să participe la discuţie şi alţii. Când mi-au spus că ei vor rămâne, am vrut să plec eu, dar au închis uşa de la apartament şi nu m-au lăsat să ies. Au început să mă jignească, să vorbească urât! Mi-au dat lacrimile şi i-am rugat să mă lase să plec. Dădeau cu pumnii în dulapuri, ţipau. M-au scuturat, mi-au cerut să nu mai plâng şi mi-au pus un prosop pe gură ca să nu mă audă vecinii. Aproape o oră a durat coşmarul. În tot acest timp, am plâns şi i-am implorat să-mi dea drumul. El tot îmi explica că relaţia noastră s-a încheiat şi a ales să-şi continuie viaţa cu Andrada. Pe mine nu mă interesa nimic. Eu voiam doar să plec. În cele din urmă, mi-au dat cheia la maşină. M-am îndreptat spre uşă şi le-am cerut să deschidă însă Ionuţ a vrut să mă umilească reproşându-mi foarte multe lucruri despre relaţia noastră. Atunci am realizat că, de fapt, eram ţinută împotriva voinţei mele şi că scopul lor era să mă terorizeze psihic. Am văzut uşa deschisă la balcon şi am observat că era un copac foarte aproape de bloc. Atunci mi-a venit ideea să mă folosesc de asta, am fugit în balcon şi am sărit să mă agăţ de copac, pentru a putea scăpa. Creanga de care m-am agăţat s-a rupt şi am căzut jos. M-am târât până la maşină şi atunci mi s-a făcut rău”, ne-a povestit Mirela Lavric.
Antrenoarea Mirelei, Viorica Pintilie, a aflat chiar de la prietenul fetei că aceasta are probleme. Tot ea a fost cea care a ajuns prima la Iaşi şi a luat-o pe Mirela. “M-a sunat Ionuţ şi mi-a spus să vin de urgenţă la Iaşi pentru că Mirela are probleme. M-am speriat pentru că am crezut că Mirela a avut un accident de maşină. Ionuţ nu a vrut să-mi spună nimic şi mă suna din zece în zece minute, întrebându-mă dacă am ajuns. M-a aşteptat la Iaşi, în faţa supermarketului Carefour şi mi-a spus să mă duc la spital, că Mirela nu are nimic grav. Mi-a dat căţelul, geanta şi cheile de la maşină. Atunci l-am întrebat de ce nu vine cu noi. Mi-a răspuns că nu poate da cu ochii de Mirela, plecând fără să mai dea nicio explicaţie. Eram bulversată. Nu ştiam la ce spital să o caut. Am primit un telefon şi , Dumnezeule!, era chiar ea. Cineva de la spital i-a permis să mă sune. Într-un suflet am ajuns la ea. Am găsit-o cu o pătură în spate, însoţită de cei care i-au dat telefonul şi au ajutat-o. Aşa am aflat prin ce a trecut. Nu înţeleg de ce acel băiat s-a purtat atât de urât cu Mirela şi, nici măcar nu a însoţit-o la spital. Mi-a dat lucurile fetei şi apoi a fugit. Probabil se simţea vinovat. E urât cum a procedat acest tânăr, mai ales că Mirela l-a ajutat şi l-a spijinit de fiecare dată, când a avut greutăţi“, a spus Viorica Pintilie.
După ce a sărit din balcon şi i s-a făcut rău, Mirela Lavric a stat câteva minute bune întinsă jos. Deşi ştia ce s-a întâmplat, pritenul ei nu a chemat ambulanţa. Au făcut asta vecinii care au văzut fata la pământ. Între timp a coborât şi Ionuţ Parfene. Potrivit Mirelei, aceasta l-a rugat să-i dea telefonul pentru a-şi suna părinţii, rudele, apropiaţii. Parfene a refuzat-o. Mai mult decât atât, la sosirea ambulanţierilor a refuzat să o însoţească pe Mirela la spital.
” După ce s-a terminat perfuzia, am rugat pe cineva de la spital să mă ajute să dau un telefon. Un cuplu mi-a răspuns rugăminţilor. Aşa am putut să o contactez pe antrenoare. I-am spus unde mă aflu şi că sunt bine. Când ne-am întâlnit am izbucnit în lacrimi şi i-am povestit tot ce mi s-a întâmplat. Vreau să le mulţumesc celor doi care m-au ajutat şi au făcut posibil să iau legătura cu cei dragi”, a încheiat povestea Mirela Lavric.
