Edith Brîncă are doar 15 ani, dar este o speranță a muzicii cantautorale în Peninsulă.S-a născut la Iași, iar de 13 ani trăiește în Italia la Baveno, în provincia Verbania, împreună cu părinții ei, Mihaela și Eddie Brîncă.
De curând, a câștigat concursul „Una canzone dal cuore” din Asti, la secțiunea cantautori, victorie care i-a dat acces direct la Festivalul de Voci Noi de la Castrocaro 2014. Premiul i-a fost înmânat de Mara Maionchi, care a făcut parte din juriu, scrie Gazeta romanească.
Este elevă a Institutului L. Cobianchi, din cadrul Liceului lingvistic din Baveno, unde studiază cinci limbi diferite: italiană, engleză, latină, franceză și germană. În timpul liber, se dedică muzicii și actoriei și este pasionată de desen și pictură.
«Am unele dificultăți cu franceza, care nu mă pasionează prea mult ca limbă, dar rezultatele pot spune că sunt bune. Gimnaziul l-am făcut la o școală de muzică, unde am învățat notele muzicale și să cânt la un instrument. În timpul liber mă dedic aproape total muzicii. Frecventez o școală de canto și actorie și am norocul să știu să cânt la un instrument: chitara.»
Ești în Italia de când erai foarte mică. Te consideri integrată printre colegii tăi italieni?
«Societatea este dură și, uneori, nu m-am simțit total integrată, tocmai datorită provenienței mele. Mentalitatea unor persoane care mă înconjoară e închisă. Tind să eticheteze cu facilitate persoanele „diferite” de ei cu insulte și adjective neadecvate. Mulți sunt homofobi și, după părerea mea, homofobia e o boală și trebuie tratată. Bineînțeles, nu sunt toți așa. Dacă aș spune asta, aș fi eu însămi cea care îi etichetează pe alții, definindu-i pe toți la fel.
Eu am mulți prieteni, toți sunt italieni și mă simt foarte bine cu ei. Sunt persoane fantastice, pe care nu le interesează dacă eu sunt de origine romană, turcă, marocană sau altceva. Ei mă consideră O PERSOANĂ, în primul rând. Pentru ei sunt Edith. Edith și atât.»
Tu vii dintr-o familie de artiști. Ei ți-au inspirat pasiunile?
«Da, pasiunile mele derivă, în mod sigur, de la familia mea. Mama, Mihaela Brîncă, ha frecventat liceul artistic și a luat diploma în design industrial. Astfel, primele mele pasiuni au fost desenul și pictura. Tata, Eddie Brîncă, e membru al grupului folk Prefix 032. Am moștenit de la el pasiunea pentru muzică probabil de la naștere, dar am devenit conștientă de acest lucru doar prin clasa a IV-a.»
Edith, ai câștigat concursul „Una canzone dal cuore” de la Asti, la secțiunea cantautori. Cum a fost această experiență pentru tine?
«La casting nu credeam să ajung în finală. Eram în 140 și am fost admiși doar 30. Am câștigat cu o piesă scrisă de mine și am cântat-o acompaniindu-mă singură cu chitara, fără negative. Momentul cel mai frumos a fost, bineînțeles, victoria.
Dar nu vorbesc despre trofeu și despre momentul de glorie pe care l-am gustat, ci la bucuria pe care am putut să o dăruiesc profesoarelor mele de canto – Valentina Povino, câștigătoare a concursului de la San Vincent, și Rosy Lo Schiavo, prietenului și părinților mei. Zâmbete și lacrimile lor de bucurie au fost, pentru mine, cea mai mare victorie. Voiam să câștig doar ca să-i fac să fie mândri de mine. și am reușit.»
Despre ce este vorba în cântecul cu care ai câștigat?
«Cântecul meu se numește Here și este în limba engleză. Vorbește de perioada adolescenței cu care am de-a face, iar argumentul este, bineînțeles, dragostea. Este povestea mea și a prietenului meu, care este un pic încurcată și lungă de povestit.»
Victoria de la Asti te trimite direct și de drept la Festivalul de Voci Noi de la Castrocaro 2014. Vei prezenta și acolo un cântec scris de tine?
«Da, împreună cu trofeul de la Asti, am câștigat și înscrierea la Castrocaro. Nu știu încă ce cântec voi duce acolo, dar voi face în așa fel încât să fac cea mai bună alegere.»
Astăzi talent-show-ul este aproape obligatoriu, pentru a intra în lumea muzicală. Tu ce părere ai de Io Canto, Amici, X Factor? Ai participa la vreunul?
«O dată ce voi împlini 16 ani (pe 5 ianuarie n.r.), aș vrea să fac castingul pentru X factor. Cred că este o experiență foarte utilă și formativă, eu invit pe oricine să încerce! Până la urmă, încercarea moarte n-are, nu?»
Irena Cara
Eddie Brîncă,tatăl lui Edith, a înființat la Iași în 1995 grupul folk „Prefix 032”, împreună cu Liviu Nechita și Cătălin Ungureanu.
