În fiecare an, data de 18 aprilie este dedicată Patrimoniului. Ziua Mondială a Monumentelor şi Siturilor a fost stabilită de UNESCO în 1983 pentru atragerea interesului publicului în vederea protejării patrimoniului arhitectural. Anul acesta subiectul Zilei Mondiale a Monumentelor şi Siturilor este Patrimoniul Educaţiei.
România are în prezent un total de 30.204 de monumente istorice înregistrate. Dintre acestea, un număr de 6845 ansambluri şi situri istorice sunt de valoare naţională si universală. Regimul acestora de proprietate diferă, fiind de stat, privat sau mixt.
În ceea ce priveşte starea de conservare, aceasta diferă de la un judeţ la altul şi de la un monument la altul. Un număr atât de mare de obiective, atât de diferite între ele, din toate punctele de vedere, este extrem de dificil de conservat şi restaurat, chiar şi pentru state cu o situaţie economică mai bună.
Există în prezent un număr de 31 de monumentele istorice româneşti care fac parte din Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, înscrise între anii 1993-2010. Astfel, 8 biserici pictate din Moldova, 7 sate cu biserici fortificate din Transilvania, 6 cetăţi dacice din Munţii Orăştiei, 8 biserici de lemn din Maramureş, Mânăstirea Hurezi şi Centrul Istoric Sighişoara. Există, de asemenea, 10 obiective ce îşi aşteaptă rândul pentru a fi înregistrate în patrimoniul UNESCO.
Institutului Naţional al Patrimoniului, instituţia care gestionează şi finanţează întreaga politică în domeniul patrimoniului, i-au fost diminuate dramatic fondurile începând cu 2009 printr-un act normativ, care a restrâns semnificativ aplicarea timbrului monumentelor istorice. Acesta era în cuantum de 2% din valoarea încasărilor din jocurile de noroc, loterie şi activităţi specifice cazinourilor. După 2009, acesta se aplică doar câtorva categorii, în special organizatorilor de evenimente artistice.
Cu ajutorul acestor fonduri, Institutul Naţional al Patrimoniului a reuşit în perioada 2006-2009 să strângă peste 14 milioane de euro, fonduri cu care s-au început sau finalizat lucrările de reabilitare pentru aproape 30 de monumente istorice, multe dintre ele aflate într-o stare avansată de degradare.
Majoritatea ţărilor europene alocă procente importante din jocurile de noroc, inclusiv Loterie, prin legi clare şi cu vechime: Anglia (Heritage Lottery Fund), Franţa (La Francaise des jeux), Italia, Olanda, Suedia (Svenska Spel) sau Ungaria.
“România a pierdut enorm după 2009 în privinţa finanţării patrimoniului. Guvernul condus de Emil Boc, cu concursul domnului ministru de atunci, Theodor Paleologu, care nu s-a implicat deloc în problemă, şi încălcând grav normele Comisiei Europene, a lăsat patrimoniul naţional fără cea mai importantă sursă de finanţare. Timbrul monumentelor istorice care venea în principal de la Loterie, cazinouri şi jocurile de noroc a fost amputat drastic. INP a pierdut 97% din fondurile care veneau de aici. Acum nu mai încasăm mare lucru pentru că organizatorii de evenimente artistice nu raportează şi nici nu se pot compara, ca venituri, cu operatorii mai sus menţionaţi. Nicăieri în Europa nu s-a întâmplat aşa ceva. INP face acum eforturi pentru reaplicarea lărgită a timbrului, aşa cum a fost în perioada 2006-2009; nu am mai fi dependenţi de bugetul de stat, ne-am putea astfel autofinanţa, statul ar fi degrevat de o cheltuială importantă”, a declarat Alexandru Muraru, directorul general al Institutului Naţional al Patrimoniului.
Institutul Naţional al Patrimoniului este o instituţie publică de importanţă naţională, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii. INP este condus de un director general, care este şi preşedintele consiliului de administraţie şi care coordonează întreaga activitate a instituţiei. INP gestionează fondurile destinate cercetării, expertizării şi executării lucrărilor de consolidare-restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice, prin Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice. De asemenea, INP finanţează, prin acordarea de credite, obţinute din timbrul monumentelor istorice, reabilitarea unor monumente de patrimoniu. Instituţia are numeroase atribuţii în privinţa protejării şi promovării monumentalelor istorice naţionale, cât a celor incluse în lista patrimoniului mondial, fiind în acest sens şi punctul de contact naţional UNESCO. În acelaşi timp, INP dezvoltă programe şi proiecte naţionale şi europene în domeniul patrimoniului, administrează fondul documentar al monumentelor istorice şi editează numeroase lucrări şi publicaţii periodice în domeniu.
Prima instituţie care a avut ca obiect evidenţa şi cercetarea monumentelor istorice a apărut în România în 1892, iar ulterior aceasta şi-a schimbat denumirea, structura şi arhitectura instituţională în numeroase rânduri, mai ales în perioada regimului comunist şi după 1989. De-a lungul timpului, aceasta a avut ca preşedinţi personalităţi marcante de talia lui Nicolae Iorga (1923-1940), N. Ghika-Budeşti, Ştefan Balş, Arthur Verona, Horia Teodoru ş.a.
